ABC-ul ECG - Tahicardia cu complexe largi – Partea I

Tahicardiile cu complexe largi se produc prin mecanisme diferite şi pot fi iniţiate la nivel ventricular sau supraventricular. Cele înregistrate în unităţile de urgenţă au, în majoritatea cazurilor, o origine ventriculară.

Dar şi o aritmie cu punct de plecare atrial ori declanşată la nivelul joncţiunii atrioventriculare va produce un complex larg dacă este asociată cu o pre-excitaţie ventriculară sau cu un bloc de ramură. În general, cauzele tahicardiilor ventriculare şi supraventriculare sunt diferite, iar prognosticul variază de la caz la caz. Şi mai important este faptul că tratamentul tahicardiei cu complexe largi depinde de originea afecţiunii. În articolul de faţă sunt descrise tahicardiile ventriculare monomorfe, iar în următorul sunt prezentate alte tipuri de tahicardii ventriculare, precum şi cele supraventriculare.

Terminologie

Tahicardia ventriculară este definită drept o succesiune de trei sau mai multe extrasistole ventriculare succesive, cu un ritm mai rapid de 120 bătăi/min. Tahicardia poate să fie autolimitantă, dar dacă durează mai mult de 30 de secunde este "‘susţinută". Termenul de "ritm idioventricular accelerat" se referă la ritmurile ventriculare care au o frecvenţă de 100-120 bătăi/min.

Tahicardia ventriculară este definită drept "monomorfă" atunci când complexele QRS au acelaşi aspect general şi "polimorfă" dacă există o variaţie mare între morfologia QRS de la o bătaie la alta. Tahicardia ventriculară monomorfă este cea mai frecventă formă a tahicardiei ventriculare susţinute


Tahicardie ventriculară nesusţinută (sus) şi ritm idioventricular accelerat (jos)


Tahicardie ventriculară monomorfă şi polimorfă

Semne indirecte ale activităţii atriale independente

Bătaia captură

Uneori, un impuls atrial poate să producă o depolarizare ventriculară pe calea sistemului normal de conducere. Complexul QRS rezultat apare mai devreme decât ar fi trebuit şi este îngust. Existenţa unei astfel de bătăi arată că sistemul de conducere funcţionează la parametri normali, chiar şi la rate rapide, ceea ce face improbabil diagnosticul de tahicardie supraventriculară aberantă.

Bătăile captură sunt rare şi, deşi prezenţa lor confirmă diagnosticul de tahicardie ventriculară, absenţa lor nu exclude diagnosticul.


Concordanţă negativă: tahicardie ventriculară la o femeie în vârstă de 90 de ani, cu insuficienţă cardiacă congestivă


Concordanţă pozitivă

Bătăile de fuziune

Bătaia de fuziune apare atunci când o pulsaţie sinusală este condusă la ventricule prin nodul atrioventricular şi fuzionează cu o bătaie pornită din ventricule. Pe măsură ce ventriculele sunt depolarizate, parţial de impulsul condus prin sistemul His-Purkinje şi parţial prin impulsul cu punct de plecare în ventriculi, complexele QRS rezultate au un aspect intermediar între o bătaie normală şi o bătaie tahicardică.

Bătăile de fuziune sunt la fel de rare ca şi bătăile captură, dar absenţa lor nu exclude diagnosticul de tahicardie ventriculară, cu toate că prezenţa lor sprijină diagnosticul.

Concordanţa complexelor QRS în derivatele precordiale

Vorbim despre concordanţă atunci când toate complexele QRS din derivatele precordiale sunt fie predominant pozitive, fie predominant negative.

Prezenţa concordanţei sugerează că tahicardia are o origine ventriculară.

Concordanţa pozitivă pare să indice faptul că tahicardia este iniţiată în peretele ventricular posterior; unda de depolarizare se deplasează către toate derivaţiile precordiale şi produce complexe pozitive. În mod similar, concordanţa negativă pare să se coreleze cu o tahicardie cu punct de plecare în peretele ventricular anterior.

ABC-ul de electrocardiografie este editat de Francis Morris, consultant pentru medicină de urgenţă la Northern General Hospital, Sheffield; June Edhouse, consultant pentru medicină de urgenţă, Stepping Hill Hospital, Stockport; William J Brady, profesor asociat, director de program şi vice-preşedinte, secţia de medicină de urgenţă, Universitatea Virginia, Charlottesville, VA, SUA; John Camm, profesor de cardiologie clinică, St George's Hospital Medical School, Londra. Seriile vor fi publicate într-o carte, în vara acestui an.

ABC of clinical electrocardiography: Broad complex tachycardia - Part I
BMJ 2002;324: 719-22

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Irina Tănăsescu
Autor: