Teodora (“Teo”) Solomon

Medic specialist de medicina generala, reprezentant la o firma de medicamente pe zona Moldova si una din initiatoarele proiectului de a realiza prima editie in limba romana a British Medical Journal in 1994 la Iasi, moare intr-un stupid accident de masina, pe drumul dintre Barlad si Vaslui, vineri, 15 octombrie 1999, ora 17.30.

Era aproape 18.30 si dupa ce vorbisem mai mult de 30 de minute la telefon cu un prieten, abia am inchis si suna din nou telefonul: "...imi pare rau insa am o veste extrem de proasta...Teodora Solomon a murit." "Cum a murit? Nu se poate...." am zis... "Parintii ei nu stiu inca si te-am ruga daca poti sa le spui tu....Teodora este pe marginea drumului si trebuie sa se duca cineva sa o ia...noi nu putem sa le spunem..."

Am incremenit. De ce tocmai eu? O stiam pe Teo bine, din timpul facultatii, cand o remarcasem ca pe o blonda interesanta, insa tacuta si modesta, poate prea modesta, dar extrem de ambitioasa. Era o introvertita. tin minte cum Teo venea intr-un taior lila, elegant, pe la toate sedintele de societate ale sectiei studenti din cadrul Societatii de Medici si Naturalisti Iasi si urmarea cu atentie discutiile. Avea multi prieteni. Pornind de la aceste sedinte, sub indrumarea Prof. Dr. Traian Mihaescu si cu alti medici tineri si foarte buni, dar care, din pacate, `n cea mai mare parte, nu mai sunt acum in Rom^nia, Teo a crezut, intr-un entuziasm nebun, ca putem sface lumea mai buna si a fost printre cei care au initiat colaborarea cu grupul de la Londra pentru a elabora editia in limba romana a British Medical Journal. Teo a fost de la inceput in grupul editorial si s-a ocupat in principal de articolele de medicina generala, dar, ca toti ceilalti, nu a neglijat nici restul activitatilor din redactie, inclusiv partea de promovare directa a revistei. In acelasi timp, a continuat sa practice medicina, a luat rezidentiatul de medicina generala in 1994 si l-a absolvit in 1997.

Primii ani de munca la revista au fost poate si cei mai frumosi. Eram un grup, o echipa, care facea pentru prima data la Iasi un lucru greu de imaginat inainte de '89. De aceea, uneori, imbinam dificultatile unei munci noi cu placerea unor mici petreceri, stropite cu cel mai bun vin de Iasi, in vila de langa Bolta Rece, unde era si sediul redactiei, continuand, poate fara sa ne dam seama, o traditie interbelica a societatii medicale iesene. Cu toate acestea, timpul a trecut foarte repede, si poate ca nu am avut ragazul sa ne bucuram pe deplin de fiecare moment in parte. Am mai gresit probabil si prin faptul ca puneam (si inca unii mai pun) mai mult pret pe un calculator decat pe valoarea unui om, a unui colaborator bun si, treptat, echipa de atunci s-a destramat, fiecare si-a cautat de lucru si in alta parte, iar Teo, datorita experientei ei in domeniul promovarii, a fost recrutata `ncep^nd din 1997, cand inca era si medic rezident, de o firma de medicamente. De atunci ne-am vazut mai rar, insa am continuat sa ne intalnim periodic, fiindca Teo a ramas unul dintre colaboratorii permanenti ai BMJ-Ro, precum si ai revistelor de medicina generala editate de Dr. Dan Pletea (Buletinul informativ al medicului de familie; British Journal of Family Planning -editia in limba romana).

O tachinam frecvent ca este una din membrele de baza ale miscarii feministe din Iasi, fiindca era extrem de exigenta, in general, cu barbatii si, in particular, cu prietenii ei, carora nu le-a acordat prea multe sanse... Teo s-a transformat treptat-treptat, in prototipul femeii de succes, care s-a realizat numai prin munca proprie, prototip ce se gaseste mai frecvent in Occident decat in Romania. Desi a calatorit deseori in Occident, mai ales in Suedia si Germania, unde avea multi prieteni, a preferat sa ramana si sa lucreze in tara. Modestia din studentie era inlocuita acum de o siguranta profesionala placuta si lipsita de aroganta.

Teo este singura dintre prietenii mei care mi-a facut cadou un curmal. L-a adus cu aproape o luna inainte de a muri si m-a rugat sa am foarte mare grija de el fiindca este foarte sensibil...insa daca este inconjurat de dragoste traieste foarte mult....

Am ridicat telefonul si am sunat la parintii lui Teo. Tatal ei are angina. A raspuns mama ei. "Sunt Tudor..." am inceput, insa mama ei m-a intrerupt: "Teodora nu este acasa. A plecat dimineata la Barlad la o intalnire si inca nu s-a intors." Intr-adevar nu stiau nimic si poate a fost mai bine ca politia nu i-a anuntat mai intai. "Doamna Solomon, imi pare foarte rau..., insa trebuie sa vin sa vorbesc cu dumneavoastra.... Am vesti foarte proaste.... Teodora a avut un accident..."

Nu am sa uit niciodata durerea pe care a produs-o moartea lui Teo parintilor ei. Teo lasa in urma un frate, care insa este in Japonia si nu a putut veni la inmormantare, doi parinti si o multime de prieteni carora nu le vine sa creada ca Teodora nu mai este.

Tudor TOMA

Rate this article: 
Average: 4 (2 votes)
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: