Politica României de închidere a orfelinatelor stârneşte controverse

România susţine că, prin închiderea multora dintre numeroasele sale orfelinate, fără a recurge la adopţiile din străinătate, a înlăturat unul dintre principalele obstacole în calea aderării sale la Uniunea Europeană, programată pentru anul 2007.

Prin politica naţională de reintegrare a tinerilor abandonaţi, în familiile lor naturale, multe dintre instituţiile aflate sub autoritatea statului şi-au închis uşile, iar România îşi reafirmă intenţia de continuare a programului, în ciuda presiunii impuse de diverse ţări, ca Israelul şi SUA, care doreau să fie reluate adopţiile internaţionale.

Problemele ţării în care se înregistra un mare număr de copii nedoriţi au început când fostul dictator, Nicolae Ceauşescu, a decis să crească populaţia statului. El a interzis educaţia sexuală, contracepţia şi avorturile, oferind stimulente materiale părinţilor, pentru a lărgi componenţa familiilor.

În consecinţă, s-a dublat rata naţională a natalităţii, dar mulţi dintre copiii născuţi atunci, fiind nedoriţi, au fost abandonaţi ulterior, fapt ce a obligat statul să construiască instituţii de ocrotire a orfanilor.

Supraaglomerate şi subfinanţate de la bun început, orfelinatele s-au degradat, în timpul declinului economic din anii '80, iar lucrurile nu s-au prea schimbat după încheierea regimului comunist, din 1989.

Ratele de abandon au rămas ridicate şi noul guvern democratic a optat pentru adopţie, pe care a considerat-o drept o modalitate de reducere a numărului de copii instituţionalizaţi. Imaginile unor astfel de copii au făcut înconjurul lumii, după căderea regimului Ceauşescu, generând o undă de simpatie internaţională, şi multe cupluri occidentale au venit în România cu speranţa de a "salva" un copil.

  
Sarah Wade luptă pentru ca fiul ei adoptiv Dylan să nu fie returnat familiei sale naturale

Comerţul cu copii a înflorit în climatul fără reglementări legale stricte care se dezvoltase şi au apărut o mulţime de companii private ce vizau acoperirea cererii. Avantajele materiale au încurajat părinţii români să-şi trimită copiii în instituţii, de unde erau înregistraţi în circuitul pieţei de profil, care a exportat, în anii '90, aproximativ 30 000 de bebeluşi.

Acuzaţiile formulate de Uniunea Europeană, susţinute pe scară largă, au încurajat guvernul să interzică, în anul 2001, adopţiile internaţionale şi să formeze o autoritate naţională care să protejeze drepturile copiilor. Autoritatea a creat legi noi pentru creşterea responsabilităţii parentale faţă de îngrijirea copiilor şi a aplicat o politică naţională menită să forţeze redarea copiilor abandonaţi către părinţi.

În ultimi patru ani, România a închis 91 de instituţii rezidenţiale şi a deschis, concomitent, 37 de centre implicate în returnarea copiilor la părinţi.

Se apelează tot mai frecvent la metoda integrării în familii sociale, considerată drept soluţie interimară de evitare a trimiterii copiilor în instituţii. Dintre cei 82 918 copii care se aflau, la începutul anului 2005, în îngrijirea statului, peste 50 000 sunt preluaţi de familiile sociale. Guvernul subliniază, însă, permanent, faptul că părinţii trebuie să-şi asume responsabilitatea faţă de copiii lor, chiar dacă sunt divorţaţi sau au un nivel de trai scăzut.

Criticii unei asemenea politici afirmă că preţul poate fi mare în situaţiile în care copilul nedorit este trimis, fără voia lui, înapoi, la familiile nevoiaşe care l-au abandonat.

Asistenta socială britanică Sarah Wade (foto) s-a ocupat de copilul autist în vârstă de patru ani, Dylan, militând şi în prezent împotriva interzicerii adopţiilor internaţionale, pentru ca băiatul să nu fie retrimis la părinţii săi alcoolici, care trăiesc într-o cocioabă improvizată, fără electricitate sau apă curentă.

"Legile sunt stupide şi ineficiente", a spus ea. "Desigur, trebuie făcut ceva pentru sprijinirea copiilor de aici, dar, la ora actuală, guvernul României se limitează doar la semnarea unor acte prin care se decide reintegrarea copiilor în familiile lor, fără a cerceta fiecare caz în parte."

Ruppert Wolfe-Murray, un specialist independent, care lucrează pentru drepturile copilului în România, are, însă, o altă părere, el susţinând că păstrarea copiilor de către familii este sprijinită, în prezent, de numeroase măsuri, printre care un plan de identificare şi susţinere a femeilor gravide considerate la risc şi dezvoltarea serviciilor specializate, cum sunt, de pildă, centrele de îngrijire de zi.

Romania's policy of emptying its orphanages raises controversies

BMJ 2005;331:1360

Grainger Laffan Bucharest

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Genoveva Matei
Autor: