Determinarea D-dimerilor este utilă pentru stabilirea duratei tratamentului anticoagulant, la pacienţii cu istoric de TVP

Studiul PROLONG a evaluat utilitatea dozării D-dimerilor după o lună de la oprirea anticoagulării orale, la pacienţii cu istoric de trombembolism pulmonar (TEP) sau de tromboză venoasă proximală (TVP).

Au fost incluşi 608 subiecţi. Cei care au avut un nivel normal de D-dimeri au rămas în continuare fără tratament anticoagulant oral. Pacienţii care au avut o concentraţie mare de D-dimeri (223 de subiecţi, 36,7%) au fost repartizaţi aleatoriu în două grupuri - unul în care s-a reluat tratamentul anticoagulant oral (103 participanţi) şi altul fără respectiva terapie (120 de subiecţi). Pacienţii au fost urmăriţi timp de 1,4 ani. Obiectivul primar a fost un indice compozit format din TVP sau TEP recurent şi hemoragie majoră. Recurenţa bolii tromboembolice s-a manifestat la 6,2% dintre subiecţii cu nivel normal al D-dimerilor, la 2,9% dintre cei cu concentraţii mari ale D-dimerilor, care au reluat tratamentul anticoagulant, şi la 15% dintre pacienţii fără tratament anticoagulant, dar cu nivel crescut al D-dimerilor. Valorile au corespuns unui risc ajustat de 4,26 de recurenţă a bolii tromboembolice, în cazul subiecţilor care au avut un nivel ridicat de D-dimeri. Riscul de recurenţă a bolii tromboembolice a fost de 2,27 ori mai mare la pacienţii fără medicaţie anticoagulantă care au avut concentraţii mari de D-dimeri faţă de cei cu valori normale ale acestora (p=0,02). În concluzie, dozarea nivelului D-dimerilor la o lună după oprirea anticoagulării orale, în cazul pacienţilor cu istoric de TEP sau de TVP proximală, poate indica recomandarea de reluare a anticoagulării la bolnavii cu niveluri crescute ale D-dimerilor.

Prof.Dr.Mircea Cinteză, Dr.Andrei Mărgulescu

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: