Ce sunt blogurile medicilor şi ce vor ele?

Blogurile medicale sunt considerate, uneori, doar nişte manifestări zgomotoase ale opiniilor referitoare la sistemul de îngrijire a sănătăţii, dar tot lor le-a fost atribuit şi meritul de-a facilita publicului înţelegerea aspectelor ştiinţifice şi de-a descuraja tentativele de şarlatanie din epoca modernă. Rebecca Coombes face analiza blogosferei medicale

În "era internetului", bloggingul există parcă din totdeauna. În prezent, poate cu excepţia unor judecători intransigenţi de la Curtea Supremă, el a căpătat statutul unei activităţi casnice, a cărei practicare, de aproape un deceniu, stimulează permanent imaginaţia oamenilor.

"Blogosfera" medicală este un spaţiu extrem de aglomerat. Oportunitatea accesării unui material brut, neprelucrat, a postării instantanee a comentariilor şi a schimbului de informaţii cu o comunitate (adesea specifică) a devenit, pentru mulţi medici, o modalitate obsesivă de petrecere a timpului.

  
Profesor David Colquhoun

Domeniul s-a dezvoltat în măsura în care cei fideli îşi utilizează blogurile favorite ca prim debuşeu pentru exprimarea opiniilor şi iniţierea dezbaterilor. Din perspectiva unui grup, bloggerii medicali - cel puţin, cei populari - sunt, cu precădere, bărbaţi mai tineri, mulţi dintre ei având un umor tipic celor fascinaţi de cunoaştere şi de lumea virtuală.

Domeniul nu este, însă, nicidecum, un teren de joacă pentru tineri. De exemplu, David Colquhoun, profesor de farmacologie la University College London, are 71 de ani şi este un blogger recunoscut în sfera sa de activitate. El consideră că puterea unui blog rezidă în independenţa sa. Spre deosebire de ziare, blogurile nu sunt constrânse de necesitatea prezentării unei imagini echilibrate a problemelor abordate, afirmă profesorul, "ceea ce înseamnă, adesea, să acorzi credit atât persoanelor care cred că pământul este plat cât şi celor care nu au o asemenea convingere".

"Pe un blog pot doar să-mi exprim propria părere. Este un lucru evident - iar oamenii îl acceptă sau nu. De asemenea, se pare că bloggerii se pricep mai bine să facă jurnalism de investigaţie decât profesioniştii. Tot felul de situaţii referitoare la diverse practici îndoielnice apar pe bloguri cu mult timp înainte să ajungă în revistele obişnuite sau în ziare, ceea ce, după părerea mea, este şi amuzant, şi util."

Primele cinci bloguri pe teme de sănătate şi medicină
Ranking by http://www.edrugsearch.com/

1. Random Acts of Reality

(Trying to Kill as Few People as Possible...)

(http://randomreality.blogware.com/)

2. Bad Science (www.badscience.net/)

3. MedGadget.com (http://medgadget.com/)

4. Kevin MD, Medical Weblog

(www.kevinmd.com/blog/)

5. NHS Blog Doctor

(http://nhsblogdoc.blogspot.com/)

La ora actuală se oferă premii anuale pentru cel mai bun blog medical - inclusiv unul pentru cel mai bun blog medical literar - iar website-urile afişează clasificări ale celor mai bune bloguri. Site-ul http://www.edrgsearch.com/ clasifică peste 400 dintre cele mai populare bloguri de sănătate şi medicină. Este dificil de spus cât de populare sunt unele site-uri, întrucât cele mai bine cotate bloguri - cum este, de pildă, cel al editorialistului BMJ Ben Goldacre, autorul site-ului http://www.badscience.net/) - îşi păstrează cu străşnicie secretul. Multe dintre blogurile cele mai frecvent citate, spre ele fiind direcţionate numeroase linkuri, aparţin unor medici care, sub protecţia anonimatului, îşi fac cunoscute opiniile cu privire la cele mai diverse subiecte, de la interferenţa politicului în cadrul sistemului britanic de servicii sanitare (NHS) şi până la interpretarea greşită a aspectelor ştiinţifice în media.

NHS Blog Doctor (http://nhsblogdoc.blogspot.com/), al unui medic generalist care scrie sub pseudonimul Dr. John Crippen, este prezentat ca o percepţie "extrem de deprimantă" asupra NHS. Dr. Rant (www.drrant.net/) se ocupă de ceea ce afirmă prin chiar denumirea blogului: lansează discuţii aprinse, într-un limbaj neacademic, despre subiecte legate de medicină. Asemenea site-uri examinează amestecul factorului politic, dau în vileag şarlatanii moderni, corectează jurnaliştii ignoranţi, relatează istorisiri interesante sau comentează rapoarte oficiale importante. Multe dintre ele folosesc şi detalii, care nu se înscriu în politica de confidenţialitate pentru pacienţi, promovată de BMJ. De exemplu, dr. Crippen ţine un jurnal de lucru cu detalii ale consultaţiilor acordate celor mai notabile cazuri.

Ben Goldacre afirmă că blogurile sunt populare pentru că sunt mai oneste decât alte mijloace de informare în masă: "Este dificil să persişti în eroare când sursa originală se află la o distanţă de un click. Le consider o modalitate de a face publică o conversaţie - ceea ce are avantajul că poţi obţine opinia unui expert fără nici un fel de mediere. Odinioară trebuia să apelezi la un jurnalist ca să afli, de exemplu, ce i-a spus Iain Chalmers. Cred că, de cele mai multe ori, jurnaliştilor nu prea le reuşeau asemenea tentative. Pe blog găseşti orice în direct. În presă, e greu să ştii ce este adevărat şi ce nu. Pe bloguri, însă, printr-un simplu click, oamenii pot accesa direct sursa originală - ceea ce nu se întâmplă niciodată într-un ziar."

El acuză şi faptul că jurnalele plagiază blogurile fără a o recunoaşte, în timp ce blogul afişează referinţe şi linkuri la site-ul personal. Pe blogul online, oamenii pot să-şi posteze instantaneu comentariile, au posibilitatea să verifice o ştire sau să adauge noi informaţii, pe când "în ziare, comentariile sunt publicate abia câteva zile mai târziu decât articolul original, timp în care acesta a şi fost dat uitării," afirmă dr. Goldacre.

Profesorul Colquhoun a devenit adeptul blogurilor după campania de succes pentru stoparea fuziunii dintre Imperial College şi University College London. "Toţi erau nemulţumiţi de o atare iniţiativă, dar spuneau că 'e o afacere ca şi încheiată' şi că nu se mai poate face nimic. Din momentul în care am realizat un blog, au şi început să apară susţinători, ceea ce a facilitat publicarea imediată a informaţiei brute, neprelucrate. În numai cinci săptămâni de la iniţierea blogului, năstruşnica iniţiativă a fost înăbuşită, fapt ce m-a făcut să realizez fantastica putere a webului."

După ce s-au liniştit lucrurile la UCL, profesorul Colquhoun a constatat că devenise dependent de blog şi a început să-şi expună opiniile cu privire la şarlatani, la politică, religie şi la educaţie.

"Mi-a luat ceva vreme să conştientizez că toate aceste pagini erau strâns corelate între ele, că reflectau doar aspecte diferite ale gândurilor 'ascunse' şi că erau prea mari pentru a se încărca rapid, aşa că, la ora actuală, toate sunt susţinute de două bloguri adecvate" (inclusiv DC's Improbable Science la http://dcscience.net/).

Profesorul Colquhoun afirmă că, şi în prezent, blogurile îi produc o bucurie "enormă". "Cred că chiar au avut un oarecare succes în ceea ce priveşte extinderea ariei de percepere a ştiinţei de către oameni, în general, şi că au influenţat până şi unele afaceri publice (iniţial, cea legată de fuziune şi, mai recent, cea privind renunţarea NHS la demersurile de finanţare a homeopatiei). Activitatea mea de cercetare este dedicată studierii proprietăţilor unui singur canal ionic. Îmi place ceea ce fac, dar domeniul este atât de strict specializat, încât nu suscită câtuşi de puţin interesul publicului. Aşa că e mult mai amuzant să discut despre lucruri care interesează pe toată lumea. E la fel de incitant să ai capacitatea de-a influenţa politicienii şi vice-preşedinţii, cu toate că e mult mai dificil."

El afirmă că, înainte de apariţia blogurilor, activitatea academică obişnuită nu avea nici o altă şansă de-a exercita vreo înrâurire asupra unui anumit domeniu decât votând din cinci în cinci ani. "Acum - cu un dram de expertiză tehnică - orice poate fi expus în faţa întregii lumi, indiferent dacă oamenii stau în faţa televizorului sau pe vârful unui deal." De asemenea, blogurile sunt uşor de produs şi deloc costisitoare - multe dintre ele beneficiind de găzduire gratuită.

Ceea ce-i poate descuraja, deseori, pe utilizatori este senzaţia că blogosfera este un soi de vest sălbatic în care se vând opinii. Cum poate fi stabilită "valoarea" relativă a unui blog medical? Ben Goldacre susţine că este uşor să separi, dintr-o imensă ofertă de bloguri medicale, pe cele din care să realizezi o bancă de site-uri credibile şi să găseşti şi altele noi.

El afirmă: "Sunt un medic în vârstă de 33 de ani şi îmi place să citesc reviste de interes restrâns. Voi considera întotdeauna mai captivant un editorial din BMJ decât unul din Times, sau un articol din Nature, decât unul din New Scientist. La adresa http://science.reddit.com/ un site de clasificare a scrierilor ştiinţifice pe care se postează şi se votează de către utilizatori sunt date extraordinare, mult mai bune decât orice apare în ziare." Blogurile oferă utilizatorilor şi "prezentări de caz": aprovizionare informală cu tot ce este mai bun de pe alte bloguri. De exemplu, un grup de bloguri va găzdui, pe rând, dezbateri pediatrice, adunând, din blogurile legate de pediatrie, cele mai valoroase opinii din săptămâna respectivă.

Profesorul Colquhoun adaugă: "Blogurile sunt un pas uriaş spre o democraţie reală, cu toate că există şi riscul ca ele să fie iniţiate de orice nebun şi şarlatan. Într-adevăr, de aceea este atât de important ca oamenii competenţi, oneşti şi cu experienţă profesională să ia poziţie faţă de nonsensurile care ne sufocă şi să se delimiteze de ele. Ziarele nu-şi îndeplinesc deloc bine o asemenea îndatorire - ba, deseori, nu fac decât să exacerbeze situaţia."

Who are the doctor blogers and what do they want?

BMJ 2007; 335:644-5

Londra
Rebecca Coombes
jurnalist,mailto:rcoombes@bmjgroup.com

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Rodica Chirculescu
Autor: