Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Sexualitatea şi vârstnicii

Majoritatea articolelor publicate pe tema sexualitãţii la vârstnici se axeazã pe problemele sexuale, creându-le clinicienilor impresia cã viaţa sexualã a adulţilor mai în etate este fie plictisitoare, fie complet absentã.

Sunt disponibile foarte puţine date privitoare la sexualitatea „normalã", nemaluând în discuţie întregul spectru al exprimãrii sexualitãţii.1 Studiul transversal al lui Beckman şi colab. aduce o contribuţie binevenitã la literatura limitatã privind sexualitatea la vârsnici.2

Cercetarea menţionatã are meritul notabil de-a analiza atitudinile şi comportamentele sexuale pe un eşantion de persoane - nu pacienţi - care nu solicitã tratament pentru disfuncţii sexuale şi nu apeleazã la o clinicã de medicinã generalã. Metodologia este pertinentã şi se bazeazã pe tehnici de intervievare bine puse la punct, aplicate de-a lungul unei perioade de 30 de ani, în vederea obţinerii a patru seturi de date transversale, din 1971 şi pânã în 2001.

Din ceea ce se cunoaşte la ora actualã reiese cã funcţionalitatea sexualã şi frecvenţa scad odatã cu vârsta şi, în timp, viaţa sexualã nu mai este la fel de importantã ca în tinereţe.3 Literatura existentã pune accent pe prevalenţa crescutã a dificultãţilor sexuale la bãrbaţi şi la femei.4, 5 La polul opus, Beckman şi colab. oferã veşti bune: pentru septuagenarii participanţi la studiul lor, activitatea sexualã este - într-o mãsurã mai mare la cei din cohorta actualã, comparativ cu predecesorii lor din 1971 - un aspect important şi pozitiv al vieţii. Rezultatele autorilor sunt, indubitabil, valoroase, dar studiul lor are şi limite. Activitatea sexualã a fost definitã drept „contact sexual", iar întrebãrile cercetãtorilor despre aceasta şi despre propria satisfacţie au fost excluse dupã 1971, de teama de-a nu jigni participanţii.

Studiul relevã fatul cã satisfacţia sexualã subiectivã are o tendinţã ascendentã, în special la femei, chiar dacã sunt prezente disfuncţii - unele dintre ele, precum anorgasmia, la sexul feminin, şi disfuncţia erectilã, la bãrbaţi, sunt în scãdere, deşi ponderea tulburãrilor ejaculatorii a crescut în ultimele trei decenii. Autorii sunt de pãrere cã diminuarea disfuncţiilor erectile la bãrbaţii cu vârste de 70 de ani pot fi rezultatul disponiblitãţii inhibitorilor de fosfodiesterazã 5. Insatisfacţia sexualã masculinã şi disfuncţiile ejaculatorii au crescut la cohortele ulterioare. Una din interpretãri este cã bãrbaţii vârstnici evolueazã sexual mai bine datoritã medicamentelor erectogene, dar plãcerea personalã diminueazã datoritã dificultãţilor de a avea orgasm. Datele obţinute impulsioneazã efectuarea unor noi investigaţii.

Atitudinea faţã de sexualitate pare sã fie convergentã la femei şi la bãrbaţi, deşi anumite comportamente rãmân, în mod notabil, constante. Bekman şi colab. coreleazã creşterea vârstei de debut sexual cu accentuarea atitudinii pozitive faţã de sexualitate de-a lungul timpului. Concluzia este cã schimbãrile sexuale ale unei generaţii - probabil legate de revoluţia sexualã din 1965-75 - este evidentã în ultimele cohorte de participanţi cu vârste de 70 de ani, din 2001. Interesant este, însã, faptul cã atât femeile cât şi bãrbaţii continuã sã-i acuze pe aceştia din urmã atunci când contactul sexual înceteazã. Este un fapt mai evident la persoanele din categoria de vârstã de 40 de ani.6, 7

Poate cã unele aspecte ale relaţiilor heterosexuale sunt atât de profund înrãdãcinate, încât se modificã mai greu. Deşi femeile par sã-şi defineascã propria sexualitate - cele din ultima cohortã sunt mai satisfãcute ca niciodatã -, anii în care bãrbaţii aveau responsabilitatea de „a face prima mişcare" în contactele sexuale din perioada adolescenţei, în anii '40, şi din cea de adulţi tineri, de-a lungul mariajului, în anii '50 şi '60, a întãrit ideea ca bãrbaţii sã rãmânã responsabili de iniţierea contactului sexual. Astfel, tot lor le este atribuitã, şi în prezent, responsabilitatea asupra frecvenţei sau absenţei activitãţii sexuale. Probabil cã rezultatele studiului reflectã perioada de latenţã dintre o schimbare de atitudine şi cea mai recentã modificare a tipului de comportament sexual în cuplurile heterosexuale. Clinicienii ar trebui sã fie sensibili la o atare atitudine când discutã despre îngrijorãrile pacienţilor cu privire la frecvenţa actului sexual, la dorinţã, iniţiere, satisfacţie şi însemnãtatea aspectelor menţionate pentru ambele pãrţi.

Care sunt implicaţiile rezultatelor studiului în practica clinicã? Se ştie cã doctorii, în general, nu sunt în largul lor când îşi întreabã pacienţii despre viaţa lor sexualã, mai ales dacã îi deosebesc foarte pregnant anumite caracteristici persoanle (de exemplu, sexul masculin sau feminin, vârsta, orientarea sexualã).9 Faptul poate fi dezavantajos în special când avem de-a face cu pacienţi vârstnici, pe care societatea nici nu-i vede şi, mai mult, îi considerã a fi „post-sexuali". O asemenea categorie de persoane au cele mai mici şanse de a-i solicita medicului un consult pentru a discuta despre probleme şi preocupãri legate de viaţa lor sexualã, deşi cercetãrile aratã cã majoritatea oamenilor sperã ca doctorii lor sã abordeze subiectul în speţã.10 Dat fiind faptul cã jocurile sexuale au un rol din ce în ce mai important în viaţa vârstnicilor, studiul efectuat de Bekman şi colab. reactualizeazã dictatul cã doctorii trebuie sã întrebe - şi trebuie sã fie instruiţi în acest sens - orice pacient, indiferent de vârstã: „Vreo problemã sexualã?"9 Medicii sunt în mãsurã de a normaliza şi a afirma valoarea pe care o are împlinirea sexualã în confortul personal al pacienţilor vârstnici.

Peggy J Kleinplatz associate professor and clinical professor

Department of Family Medicine, Faculty of Medicine and School of Psychology, University of Ottawa, Ottawa, ON, Canada K1N 6N5

kleinpla@uottawa.ca

Conflicte de interese: Nici unul declarat.

Provenienţã şi  modalitate de rezecnzare: Articol cu tematicã impusã, fãrã recenzare externã.

Sexuality and older people

Doctors should ask patients, regardless of age, about sex

Citaţi articolul ca: BMJ 2008;337:a239

1. Kleinplatz, PJ, Ménard, AD. Building blocks towards optimal sexuality: constructing a conceptual model. Fam J Couns Ther Couples Fam 2007;15:72-8.

2. Beckman N, Waern M, Gustafson D, Skoog I. Secular trends in self reported sexual activity and satisfaction in Swedish 70 year olds: cross sectional survey of four populations, 1971-2001. BMJ 2008; doi: 10.1136/bmj.a279.

3. Lindau ST, Schumm LP, Laumann EO, Levinson W, O'Muircheartaigh CA, Waite LJ. A study of sexuality and health among older adults in the United States. N Engl J Med 2007;357:762-74.

4. Laumann EO, Nicolosi A, Glasser DB, Paik A, Gingell C, Moreira E, et al. Sexual problems among women and men aged 40-80 y: prevalence and correlates identified in the global study of sexual attitudes and behaviors. Int J Impot Res 2005;17:39-57.

5. Nicolosi A, Buvat J, Glasser DB, Hartmann U, Laumann EO, Gingell C. Sexual behaviour, sexual dysfunctions and related help seeking patterns in middle-aged and elderly Europeans: the global study of sexual attitudes and behaviors. World J Urol 2006;24:423-8.

6. Pfeiffer E, Verwoerdt A, Wang HS. Sexual behavior in aged men and women. Arch Gen Psychiatry 1968;19:753-58.

7. Verwoerdt A, Pfeiffer E, Wang HS. Sexual behavior in senescence. Changes in sexual activity and interest of aging men and women. J Geriatr Psychiatry 1969;2:163-80.

8. Maurice WL. Sexual medicine in primary care. St Louis: Mosby, 1999.

9. Moser C. How to ask sex questions during a medical interview. San Francisco Med 2005;78:22-4.

10. Metz M, Seifert MH. Differences in men's and women's sexual health needs and expectations of physicians. Can J Hum Sex 1993;2:53-9.

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Geanina Rusu studentã
Autor: