Definirea sindromului de ovare polichistice

Sindromul de ovare polichistice (SOP) este o afecţiune bine recunoscutã şi frecventã, ce induce o morbiditate considerabilã. Presupune un grup de semne şi simptome şi s-a încercat în repetate rânduri sã se ajungã la un consens în privinţa definirii lui.

Ultima definiţie propusã provine de la un grup nou, Androgen Excess and PCOSSociety (Societatea pt Excesul Androgenic şi SOP), care a efectuat o sintezã a literaturii privind aspectele definitorii ale sindromului.1

Seriile de cazuri originale au cuprins şapte femei care aveau ovare polichistice mari şi amenoree.2 Simptomele cardinale, ulterior recunoscute a fi anovulaţia cronicã (oligomenoree sau amenoree) şi hiperandrogenismul (de regulã, hirsutism, acnee şi, uneori, alopecie), au fost reunite într-o definiţie realizatã printr-un acord unanim, sprijinit de US NationalInstitutes of Health.3 În Europa şi Australasia, imaginile ovariene obţinute prin ultrasunete au devenit o componentã importantã în diagnostic, în mare parte pentru cã morfologia ovarianã era parte din descrierea originalã a bolii. Pentru a realiza o armonizare transatlanticã, European Society for Reproduction and Endocrinology şiAmerican Society of Reproductive Medicine au elaborat „critreriile Rotterdam", ce definesc SOP drept prezenţa a douã dintre urmãtoarele trei criterii: oligo-ovulaţie sau anovulaţie; hiperandrogenism(clinic sau biochimic ori ambele); şi ovare polichistice,cu excluderea altor cauze.4 Ovarele polichistice au fost definite drept ovare cu 12 sau mai mulţi foliculi imaturi, cu un diametru de2-9 mm.5 Criteriile Rotterdam au fost acceptate în întreaga lume, fiind utilizate, în prezent, în majoritatea studiilor şi a publicaţiilor.

Ultimele sugestii de la Androgen Excess and PCOS Societyaratã cã sunt necesare douã criterii - hiperandrogenism (hirsutism clinic sau hiperandrogenism biochimic, ori ambele) şi disfuncţia ovarianã (oligo-ovulaţie sau anovulaţie, ori ovare polichistice, sau ambele) dupã excluderea altor cauze de exces androgenic sau tulburãri corelate cu acesta.1

Argumentele pentru o definiţie mai exactã includ potenţialul de a defini cauzele genetice şi proteomice ale sindromului şi preocuparea de-a evita diagnosticarea excesivã, datoritã „implicaţiilor potenţiale pe viaţã şi a implicaţiilor legate de asigurãri." Şi totuşi, grupul de consens recunoaşte cã unele femei cu semne sugestive de SOP nu întrunesc criteriile de diagnostic.1 În plus, unii membri ai grupului nu sunt de acord cu faptul cã se pune accentul pe hiperandrogenism,mai ales pentru cã evaluarea clinicã şi biochimicã a excesului androgenic nu este lipsitã de precizie.1,6

Ultima definiţie propusã implicã şi preocupãri legate de faptul cã se permite prezenţa ovarelor polichistice ca definiţie separatã, pe considerentul cã existenţa lor este semnalatã la 19-33% dintre persoane, dintre care circa 80% au simptome de SOP, deşi adesea uşoare.7 Aspectele biochimice ale sindromului - şi anume, nivelul seric crescut de testosteron, androstenedion, hormon luteinizant şi insulinã - pot avea variaţii individuale şi se modificã în timp. Ovarul este sursa excesului de androgeni, care rezultã din neregularitatea steroidogenezei şi dintr-unexces extern al factorilor favorizanţi, în principal, al hormonului luteinizant şi al insulinei.

Mulţi specialişti sunt de pãrere cã rezistenţa la insulinã şi hiperinsulinemiasunt în centrul fiziopatologiei SOP, dar aceste aspecte nu sunt, cu certitudine, esenţiale pentru dezvoltarea sindromului, mai ales la femeile slabe. Nu e mai puţin adevãrat cã, chiar dacã nu reprezintã cauza, rezistenţa la insulinã sau hiperinsulinemia amplificã hiperandrogenismul la femeile care iau în greutate. Asocierea frecventã dintre SOP şi obezitate are un efect sinergic negativ asupra homeostaziei glicemice şi poate agrava atât hiperandrogenismul cât şi anovulaţia.Insulina acţioneazã la niveluri multiple, pentru a creşte concentraţia de androgeni endogeni. Insulina se leagã de propriii sãi receptori şi de receptorii factorului 1 insulin-like, fapt ce intensificã producţia ovarianã androgenicã, ca rãspuns la stimularea hormonului luteinizant.8, 9 De asemenea, hiperinsulinemia scade sinteza globulinei, care leagã hormonii sexuali la nivel hepatic, ducând la o creştere a testosteronului liber circulant.

Sindromul se poate dezvolta via multe cãi, incluzând predispoziţia geneticã, factorii de mediu şi tulburãrile mai multor cãi metabolice endocrine. În expresia SOP apar diferenţe rasiale - de exemplu, femeile din Asia de Sud au simptome mai severe, tulburãri hormonale şi metabolice mai grave şi o probabilitate mai mare de a dezvolta diabet de tip 2.10

Consensul Rotterdam cu privire la definiţie oferã un cadru util pentru diagnosticul şi managementul SOP.4 Este necesarã o abordare pragmaticã în diagnosticarea acestui sindrom, iar alte cauze de tulburãri ale ciclului menstrual şi de hiperandrogenism trebuie excluse.11 O definiţie prea exclusivã ar lãsa fãrã diagnostic multe femei aflate în partea uşoarã a spectrului, chiar dacã acestea au drepturi egale la îngrijirea medicalã şi la managementul simptomelor.SOP este asociat cu morbiditate psihologicã semnificativã şi cu un efect negativ asupra calitãţii vieţii, chiar şi în adolescenţã,12 indiferent dacã este corelatã cu manifestãrile dermatologice, cu tulburãrile de ciclu menstrual, cu infertilitatea ulterioarã sau cu obezitatea asociatã şi cu problemele metabolice.

În plus, sugerãm ca diagnosticul de SOP uşor sau chiar prezenţa unicã a ovarelor polichistice sã alerteze clinicienii în vederea consilierii femeilor pentru a evita creşterea în greutate, ce determinã agravarea sindromului şi o mai mare morbiditate pe termen lung.

Adam Balen, professor of reproductive medicine and surgery1

Roy Homburg, professor of reproductive medicine2

Stephen Franks, professor of reproductive endocrinology3

1Leeds Teaching Hospitals, Leeds LS2 9NS

2VU University Medical Centre, Amsterdam 1007 MB, Netherlands

3Institute of Reproductive and Developmental Biology, Imperial College London, Hammersmith Hospital, London W12 0NN

adam.balen@leedsth.nhs.uk

Conflict de interese: Toţi autorii fac parte din ESHRE/ASRMConsensus Group, Rotterdam 2003 and Thessaloniki 2007.

Provenienţã şi sistem de recenzare: Articol comandat, fãrã recenzare externã.

  

Defining polycystic ovary syndrome

New criteria say that hyperandrogenism and ovarian dysfunctionare needed

Citaţi articolul ca: BMJ 2009;338:a2968

1 Azziz R, Carmina E, Dewailly D, Diamanti-Kandarakis E, Escobar-Morreale HF, Futterweit W, et al; Task Force on the Phenotype of the Polycystic Ovary Syndrome of The Androgen Excess and PCOS Society. The Androgen Excess and PCOS Society criteria for the polycystic ovary syndrome: the complete task force report. Fertil Steril 2009;91:456-88.

2. Stein I, Leventhal M. Amenorrhea associated with bilateral polycystic ovaries. Am J Obstet Gynecol 1935;29:181-5.

3. Zawadski, JK Dunaif A. Diagnostic criteria for polycystic ovary syndrome; towards a rational approach. In: Dunaif A, Givens JR, Haseltine F, eds. Polycystic ovary syndrome. Boston: Blackwell Scientific, 1992:377-84.

4. The Rotterdam ESHRE/ASRM-sponsored PCOS consensus workshop group. Revised 2003 consensus on diagnostic criteria and long-term health risks related to polycystic ovary syndrome (PCOS). Hum Reprod 2004;19:41-7. Referin'ele de la 5 la 12 se g[sesc pe bmj.com

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr Rodica Chirculescu
Autor: