Petit guide du développement spirituel NoëlL'actu viagra viagrasansordonnancefr.com décryptéeAgirEcocitoyen J'ai fait un stage de survie en pleine nature Don, troc, partage : consommons collaboratif! Vous recherchez une formation?

Cum pot fi evaluaţi şi ajutaţi cei care se ocupă de îngrijirea vârstnicilor

Îngrijitorii sunt o sursă esenţială de sprijin pentru vârstnici şi preiau responsabilitatea majorităţii nevoilor de îngrijire ale acestora.

             Deşi activitatea pe care o prestează le oferă satisfacţii,1responsabilităţile implicate de aceasta pot determina, în timp, un declin alpropriei lor sănătăţi mentale şi fizice,1-3 mai ales când se ocupă de persoanecu demenţă,4 putându-le influenţa negativ perspectivele educaţionale şi deangajare, situaţia financiară şi disponibilitatea de a participa la viaţasocială şi la cea comunitară.2 De aceea, este important să-i identificăm pe ceicare deţin roluri importante, deşi informale, în procesul de îngrijire.Evaluarea îngrijitorului şi a nevoilor acestuia, dar şi a condiţiilor în carese acordă astfel de servicii poate să amelioreze sănătatea şi starea generală arespectivei persoane şi să asigure oferirea unui sprijin adecvat şi oportun.1

 

Cum identificămpersoanele implicate în procesul de îngrijire?

            Mulţi îngrijitori nu se recunoscoficial ca atare, deoarece consideră că respectiva contribuţie la procesul deîngrijire este parte integrantă din îndatoririle familiale. De aceea, ori decâte ori medicii se ocupă de pacienţi cu afecţiuni sau handicapuri severe, cuevoluţie cronică, ar trebui să identifice aportul de îngrijire oferit demembrii de bază ai familiei. Drepturile îngrijitorilor sunt recunoscute înpolitici şi în legislaţie, unde sunt evidenţiate aspectele legate de beneficii,servicii, chestiuni referitoare la angajare şi la dreptul de a cere o evaluarea propriilor nevoi.5 În unele ţări, asistenţii sociali au responsabilitatea dea-i ajuta pe îngrijitori în activitatea lor. ~n multe state însă, medicii, înspecial cei de familie, sunt în prima linie în ceea ce priveşte accesul pacienţilorla sănătate, iar dintr-o atare poziţie pot identifica şi monitoriza persoanelecare deţin funcţii importante în îngrijire, îi pot detecta pe cei cu risc deprobleme psihice şi fizice şi pot oferi consiliere sau trimitere la specialistîn funcţie de caz (cazul ipotetic 1).6 Îngrijitorii au şi posibilitatea de a seprezenta direct la medicul de familie fie cu diverse probleme de ordin mentalsau fizic, rezultate din responsabilităţile lor de îngrijire, fie pentru aobţine informaţii, consiliere şi sprijin.

 

Cum ar trebui să se desfăşoare evaluarea unei persoane implicate înîngrijire?

             Deşi au fostefectuate câteva studii bune ce au susţinut necesitatea evaluăriiîngrijitorilor, există mai puţine dovezi referitoare la felul în care ar trebuistructurate evaluările şi la aspectele pe care ar trebui să le includă. Înplus, nu credem că majoritatea angajaţilor din sănătate au timpul sauspecializarea adecvate finalizării unei evaluări complete a asistenţilor.Sugestia noastră ar fi ca identificarea îngrijitorilor, examinarea sumară a trebuinţeloracestora şi, la nevoie, trimiterea la specialist să facă parte din atribuţiilepersonalului medical (cazul ipotetic 2). Ar putea urma îndrumarea către unmembru al corpului medical care activează în medicina generală şi estespecializat în problemele îngrijitorilor.7

Totuşi, studiiobservaţionale ample desfăşurate în Europa8 şi Australia arată că punctele esenţialeale evaluării sunt:

• Orice componente pozitive sau satisfăcătoareale procesului de îngrijire

• Gradul de adecvare al mediului dinlocuinţă

• Starea de sănătate fizică şipsihologică a îngrijitorului şi a celui îngrijit

• Nevoile funcţionale ale persoanei asistate

• Nivelul de stres şi de solicitare alîngrijitorului

• Cultura, locul de muncă şi nivelulfinanciar al îngrijitorului

• Nevoile informaţionale aleîngrijitorului

• Manifestarea unor forme de abuz faţăde îngrijitor

Printre factorii cu impact negativasupra bunăstării îngrijitorilor se numără:

• Tulburări comportamentale alepersoanei/persoanelor îngrijite

• Sexul feminin al îngrijitorului

• Relaţia îngrijitor – îngrijit estecaracterizată ca fiind proastă

• Absenţa sprijinului social

• O gamă redusă de strategii deadaptare.9

 

              În timpul unei evaluări oferiţiîngrijitorului ocazia de a vorbi despre propriile sale trebuinţe şi permiteţi-isă ia parte la procesul decizional. Recomandăm folosirea unui instrument deevaluare pentru ghidarea conversaţiei în scopul obţinerii informaţiilor esenţiale.10,11 Sunt disponibile numeroase astfel de instrumente multidimensionale sau deauto-raportare,12 însă nu există prea multe dovezi în sprijinul superiorităţii unuianumit instrument în raport cu celelalte şi puţine sunt realizate astfel încâtsă poată fi aplicate în condiţiile programului din îngrijirea primară. Figurailustrează un model de monitorizare, evaluare şi intervenţie, structurat şidetaliat, ce poate fi folosit în practică, adaptat în funcţie de resurseledisponibile, pentru a-i ajuta pe medici în activitatea lor de identificare şisusţinere a îngrijitorilor.10-16 Există multiple instrumente de evaluare ce măsoarăvariate aspecte ale experienţei îngrijitorilor, în special gradul de distress.Cel mai cunoscut este interviul Zarit de evaluare a sarcinilor îngrijitorului(the Zarit burden interview – ZBI), un chestionar cu 22 de puncte.17 Respectiveleinstrumente nu sunt folosite de rutină în îngrijirea primară, dar sunt utilizateregulat în cercetare. Cu toate acestea, o analiză recentă a şase versiuniprescurtate ale ZBI sugerează că, deşi ZBI-12 este adecvat pentru toată populaţiade îngrijitori,18 adresarea întrebării directe (numărul 22 din chestionare) –”În general, cât de solicitat vă simţiţi?” – este folositoare în scopul evaluăriirapide.19

 

Care sunt intervenţiileutile pentru îngrijitori?

            Deoarece cazurile în care se acordă asistenţă,trăsăturile caracteristice ale îngrijitorului şi strategiile de adaptare au uncaracter complex, intervenţiile trebuie să fie de tip multi-component şiindividualizate, flexibile, cu frecvenţă şi durată suficiente şi dezvoltate înurma unui proces de colaborare cu îngrijitorul (cazul ipotetic 3).20-23 Figuraindică intervenţii corelate cu elementele evaluării. Direcţia trimiterii variazăîn funcţie de sistemul de sănătate şi de cel social. Numeroase studii auanalizat intervenţiile realizate în scopul susţinerii celor care îngrijescpacienţi cu demenţă sau accident vascular cerebral.23 Eagar şi colab. sugereazăcă nevoile îngrijitorilor care se ocupă de pacienţi cu diferite afecţiuni nudiferă, exceptând nevoile legate de adaptarea la stresul implicat de asistareapersoanelor cu tulburări comportamentale asociate cu demenţa.24

Au fost evidenţiatebeneficii mici, dar reproductibile, corelate cu programele educaţionalecomplexe şi cu intervenţiile psihologice de tip multicomponent, destinateîngrijitorilor; programele mai intense au avut un impact mai pregnant.10, 25,26 În special pentru metodele ce implică terapia cognitiv-comportamentală aufost remarcate efecte moderate asupra gradului de solicitare, a anxietăţii şi asimptomelor depresive încercate de îngrijitor.27 De beneficii, evidenţiate înprincipal pentru cei care acordă asistenţă, se bucură şi persoanele îngrijite, carele resimt la nivelul stării sufleteşti şi al comportamentului, iar implicareaatât a celor asistaţi cât şi a îngrijitorilor duce la creşterea eficienţei programelor.25Intervenţiile de susţinere a familiei şi grupurile de sprijin au demonstrateficienţă mai cu seamă în contextul afecţiunilor psihiatrice şi al demenţei.24

Pot fi oferite în mod regulat serviciide îngrijire temporară, ce permit degrevarea membrilor familiei, şi care sedesfăşoară la domiciliul pacientului, în centre de îngrijire sau în alteinstituţii de îngrijire.24 O analiză Cochrane nu a găsit dovezi în sprijinuleficienţei unor astfel de servicii, fapt ce s-ar putea datora, însă, lipseistudiilor de înaltă calitate.28 O analiză sistematică a ajuns la concluzia căîngrijirea temporară se asociază cu efecte reduse, oferind beneficii doarpentru anumite subgrupuri în cadrul studiilor controlate, nu întârzie momentul în careinternarea devine necesară şi nu afectează în mod negativ vârstnicii cu o starede sănătate precară.29 În ciuda caracterului limitat al dovezilor referitoarela eficienţă, îngrijirea temporară ar trebui luată în calcul, cu condiţia săfie flexibilă şi adecvată la nevoile specifice ale îngrijitorilor.30

O analizăsistematică recentă a unor studii randomizate şi controlate cu privire lamanagementul situaţiilor ce includ pacienţi cu demenţă şi îngrijitorii lor,care trăiesc în comunitate, a descoperit dovezi slabe ce susţineau întârziereainternării  şi dovezi neconcludentereferitoare la eficienţa organizării îngrijirii, a serviciilor şi la reducereaorelor destinate îngrijirii.31 Efectul exercitat de managementul cazurilorasupra stresului şi a depresiei încercate de îngrijitor este complex.32, 33Ghidurile clinice bazate pe dovezi sugerează o abordare fundamentată peevaluarea precoce şi continuă a îngrijitorului şi pe un program flexibil alintervenţiilor, adaptat la preferinţele şi trebuinţele evaluate aleîngrijitorului.10, 27 Majorările nevoilor ar trebui anticipate dacă presupunschimbări importante fie ale stării de sănătate a persoanei asistate ori aîngrijitorului, fie ale mediului în care acesta din urmă îşi desfăşoarăactivitatea. Este posibil ca asistentul să aibă nevoie de ajutor şi după cepacientul de care se ocupa a fost internat sau a murit.

 

 

 

Cu ce provocări ne confruntăm?

             Una dintre provocărilemajore pentru clinicieni este caracterul limitat al timpului destinat evaluării.Trebuie să fie recunoscute, însă, beneficiile mai importante ce decurg dinsprijinul eficient acordat îngrijitorilor. Este posibil ca medicii să constatecă membrii familiei nu se regăsesc în termenul de ”îngrijitor”, ceea cediminuează probabilitatea ca ei să ceară o evaluare. Uneori, îngrijitorii (înspecial soţii/soţiile) pot să refuze ajutorul sau intervenţiile destinate lor,datorită senzaţiei că nu ar avea nevoie de aşa ceva sau pentru a nu simţi căpierd controlul,34 ori ca urmare a refuzului celui îngrijit de-a accepta ofertelerespective.35 Alte piedici în calea utilizării serviciilor includinflexibilitatea furnizorilor, manifestată la nivelul tipului de ajutor oferit şial timpului alocat, procesul complicat de aplicare în vederea obţineriiaccesului la servicii, înţelegerea limitată şi informaţiile insuficientereferitoare la serviciile ce pot fi oferite şi la costurile acestora.36

Din perspectivamedicilor de familie, elementele capabile să stimuleze îngrijitorii să accepte ajutoareleinclud menţinerea unei relaţii de sprijin permanente, dezvoltarea unei relaţiiterapeutice cu îngrijitorul şi o abordare flexibilă. Concret, se poate recurgela oferirea serviciilor pe o perioadă limitată, de probă, existândposibilitatea de a renunţa la ele la sfârşitul intervalului de timp stabilit. Oaltă abordare presupune implicarea altor membri ai familiei în discuţiilereferitoare la beneficiile oferite. Este util să le arătăm asistenţilor că leeste clar recunoscut rolul crucial pe care-l au în procesul de îngrijire or,pentru a se implica în continuare, trebuie să fie sănătoşi şi mulţumiţi de viaţalor. Se recomandă supravegherea permanentă a îngrijitorilor şi oferirea desprijin şi după internarea sau decesul celor aflaţi până atunci în grija lor.

 

În concluzie

            Evaluareaîngrijitorilor şi furnizarea unor intervenţii adaptate particularităţilor fiecăruicaz în parte sunt elementele esenţiale ale îngrijirii vârstnicilor. Figurasugerează modalităţile prin care ar putea fi atinse obiectivele propuse. StevenZarit, unul dintre iniţiatorii studiilor cu privire la îngrijitori, a afirmat că”implicaţiile cercetării, ca şi principiile bunei practici clinice susţin fărăechivoc premisa conform căreia evaluarea îngrijitorilor este o componentănecesară şi vitală a procesului de asistare a vârstnicilor, indiferent demediul în care se desfăşoară acesta.”37

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Dr. Mădălina Geantă
Autor: