Amploarea procesului intentat pentru fraudă unui psiholog olandez este „fără precedent”

Un bine cunoscut psiholog olandez a falsificat datele în numeroase studii. Acesta este, conform comitetului de investigare, cel mai serios caz de fraudă ştiinţifică înregistrat vreodată.

JacquiWise LONDRA

Diederik Stapel, profesor de psihologiesocială cognitivă şi decan al Tilburg School of Social and Behaviour Sciences,a comis fraudă academică în câteva zeci de publicaţii, începând cu anul 2004. Multedin cercetările sale, dedicate stereotipiei, discriminării şi eficacităţiipublicităţii, s-au bucurat de o mare popularitate.

În aşteptarea rezultatelor investigaţiilor,domnul Stapel a fost suspendat din funcţie în septembrie 2011. Pe 31 octombrie2011 a fost emis un raport interimar, elaborat de trei instituţii olandeze lacare a lucrat D. Stapel (Universităţile din Tilburg,  Groningen şi Amsterdam), ce a conchis că amploareafraudei a fost considerabilă. D. Stapel a publicat peste 150 de articole. Olistă completă a publicaţiilor frauduloase va fi prezentată în raportul finalal comitetului, ce va fi finalizat în lunile următoare.

În raportul interimar se arăta că frauda afost deplorabilă şi că a adus mari prejudicii ştiinţei, în general, şidomeniului psihologiei sociale, în special. Se mai menţiona faptul că ”din câteştim până în acest moment, o fraudă de asemenea proporţii, comisă de unprofesor universitar de calibrul lui D. Stapel, este fără precedent”.

Conform comitetului de anchetă, domnulStapel a reuşit să-şi ascundă faptele atât de mult timp pentru că a folosit metodesofisticate şi ”a făcut uz, fără niciun fel de scrupul, de prestigiul, reputaţiaşi influenţa pe care le avea”. Acelaşi for scoate în evidenţă ”eşecul criticiiraţionale, sistematice, substanţiale, metodologice şi publice, care reprezintăpiatra de temelie a ştiinţei”.

Domnul Stapel a recurs, printre altele, lacrearea unei interacţiuni intensive cu câte un om de ştiinţă (de exemplu, un doctorandsau un cercetător cu stagiu de pregătire post-doctorat) care urma să realizezematerialele pentru experimentul programat împreună. D. Stapel susţinea că are conexiuniexcelente cu multe instituţii de învăţământ şi că în decurs de câteva săptămâniputea obţine un set de date fictive. Partenerul ales scria apoi articolul fărăsă vadă datele originale. Comitetul nu a găsit nicio probă care să atestecomplicitatea studenţilor la fraudă.

Conform raportului, faptul că ipotezele luiD. Stapel erau întotdeauna confirmate ar fi trebuit să genereze suspiciuni, maicu seamă când, în majoritatea cazurilor, dimensiunile efectului consemnate destudiile lui erau într-o flagrantă neconcordanţă cu datele din literatura de profil.

Documentul a criticat sistemul de cercetarepsihologică, caracterizată de faptul că fiecare dintre cei implicaţi îşi păstreazăpentru sine rezultatele, care nu ajung la dispoziţia arhivelor publice. S-a propusca datele prezentate în articolele de profil publicate să fie păstrate într-unfişier, timp de minimum cinci ani după apariţia lor în literatură, şi să poatăfi utilizate, la cerere, de către alţi cercetători.

În declaraţia pentru mass-media olandeză, domnulStapel a admis că a fabricat date, a cerut scuze colegilor, studenţilor şicomunităţii academice, invocând, totodată, presiunea puternică de a publica şi competiţiaacerbă ce se manifestă în contextul ştiinţei moderne.

 

Diederik Stapel a „făcut uz, într-o manierălipsită de scrupule, de prestigiul, reputaţia şi influenţa pe care le avea”, sespecifică în raport

 

Extent of Dutch psychologist’s trial fraud was“unprecedented”

A se cita ca: BMJ 2011;343:d7201

 

Traducere: Dr. Gianina Luca

Rate this article: 
Încă nu sunt voturi
Bibliografie: 
Traducere: 
Autor: